cum am câștigat la CEDO

număr de dosar 13111/05: Munteanu c/Roumanie

Mulțumiri

Mulțumesc și pe această cale D-nei Avocat Nicoleta Popescu pentru profesionalismul său dovedit în relația cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cunoașterea detaliată a procedurilor și a jurisprudenței Curții m-a ferit de multe capcane și m-a condus către acest rezultat.

În același timp, acest dosar nu s-ar fi putut contura fără competenta îndrumare juridică realizată la procesul de fond de Dl. Avocat Nicolae Mergeani (pe atunci un tânăr dar extrem de responsabil avocat care a acceptat o provocare profesională, aș spune, fără precedent – la propriu) și fără D-nii Avocat Dragoș Cârnu și Profesor Ioan Corbeanu, care m-au sprijinit în diferite etape.

Nu știu ce m-aș fi făcut fără sprijinul familiei, al soției mele Aurelia, care mi-a acordat tot sprijinul moral (și nu numai) și al copiilor mei Petru și Matei, care m-au sprijinit cum au putut ei mai bine, fiecare în felul său caracteristic. Uneori înlocuirea unor griji cu altele mai domestice și provocările pe care le pot aduce copii în viața cuiva diminuează considerabil impactul emoțional al nedreptăților sau abuzurilor venite din exterior.

Pentru o bună perioadă, mai ales la început, această experiență m-a ajutat să-mi cunosc mai bine prietenii și să-i prețuiesc pe cei pe care i-am (re)descoperit pe parcurs.

În închiere, adresez calde mulțumiri Completului de 9 Judecători, strâns uniți în jurul Președintei Lidia Bărbulescu, care în unanimitate și fără excepții sau obiecții au admis Recursul în anulare, încălcând flagrant legile țării. Dacă refuzul punerii în aplicare a unei decizii definitive și irevocabile ar fi fost, poate, discutabil sub pretextul evoluțiilor instituționale sau al altor factori, o casare abuzivă și grosieră precum cea săvârșită de crema magistraturii ce a girat sentința respectivă e greu de ascuns sub preșul național, față de CEDO. Nu știu dacă literatura de specialitate admite paradoxul judecătorului ca un fenomen prin care inamovibilitatea se confundă cu iresponsabilitatea sau cu incompetența profesională, dar îmi e foarte clar că piesa de rezistență a dosarului meu a constituit-o admiterea recursului în anulare. Cei 9 brilianți  reprezintă un motiv serios de îngrijorare și mi-e teamă că promovarea lor n-a scăpat România de problemele reale din domeniu și de criticile pe care Uniunea Europeană va continua să le aducă referitor la reforma din Justiție. Pentru că nu e de ajuns să amendezi legile dacă nu amendezi și năravurile din Justiție, tot așa cum nu se poate face depolitizare prin numiri politice.

Ceea ce-mi aduce aminte și de rolul crucial al politrucilor din această poveste, mai mici sau mai mari, care m-au convins să nu renunț, orice s-ar întâmpla.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 22 Mai 2012 de în Autorități, Justitia Română.
%d blogeri au apreciat asta: